Comuna Brastavăţu este aşezată în partea de sud a judeţului Olt, în imediata apropiere a căii ferate şi a drumului naţional ce leagă oraşele Corabia şi Caracal.

Cele două sate componente ale comunei se găsesc într-o zonă cu importante urme istorice, mai ales pe Valea Cruşovului, cu locuire cvasipermanentă până în zilele noastre. Atestarea documentară este din perioada medievală, atât pentru Brastavăţu, cât şi pentru Cruşovu, iar după cel de-al doilea război mondial, se înfiinţează, ca parte a satului Brastavăţu, cătunul Vişina-Gară. Denumirea celor două sate provine din limba slavonă, de la prezenţa unor specii arboricole (ulmul şi părul sălbatic), de-a lungul celor două văi pe care sunt aşezate.

Ultimele statistici arată o populaţie de 4600 de locuitori, din care 3400 în satul Brastavăţu, ocupând un loc de frunte între comunele judeţului. Cu toate acestea, ea este în regres, dublat de o îmbătrânire accentuată. Ocupaţia locuitorilor este predominantă în agricultură, dar cei mai mulţi salariaţi sunt în sfera serviciilor.

Începuturile învăţământului la Brastavăţu se datorează cicularei din ianuarie 1838 a vornicului M. Ghica, fratele domnitorului.În lista de candidaţi ce s-au primit la învăţătură spre a se orândui dascăli la sate, se află Marin Gâlculescu, fiu de mirean din Ianca, în vârstă de 23 de ani, care va fi orânduit dascăl în satul Cruşovu. Din Brastavaţu a fost trimis tânărul Iancu Voicu Pomană, în vârstă de 27 de ani, care, între anii 1839-1840, a îndrumat ca elevi 47 de copii din localitate.

Patru ani mai târziu, în 1844, urmau cursurile 60 de elevi (scrierea se facea cu caractere chirilice), ca mai apoi, revoluţia de la 1848 să determine întreruperea educaţiei tinerilor din Brastavăţu şi din ţară, până în 1856. Putem spune că învăţătorii nu aveau un statut aparte în viaţa satului, având aceleaşi obligaţii ca şi ceilalţi locuitori, poate doar o autoritate morală în faţa celorlalţi locuitori ai satului.

De asemenea, lipsa cărţilor în şcolile de la sate, făcea dificilă difuzarea ştiinţei de carte în rândul elevilor, la care mai adăugăm şi un alt factor ce îngreuna procesul de învăţământ, munca la câmp. Copiii erau luaţi de părinţi de la şcoală primăvara odată cu începerea sezonului agricol. După primul învăţător atestat la şcoala Brastavăţu, urmează, din 1859, Stancu Predeţeanu. În urma reformei lui Cuza iniţiază, prin care învăţământul de 4 ani devine obligatoriu, în 1875, la Brastavăţu învăţau şi copiii din Cruşovu şi-l aveau ca învăţător pe Dumitru Niculescu. Cursurile se ţineau în pridvorul bisericii din localitate şi într-o magazie a preotului. Preotul avea un rol important şi ca învăţător. O contribuţie importantă la pregătirea tinerilor din comună, l-a avut Mihail Ionescu, absolvent al Liceului din Craiova, care  din 1878, aproape un deceniu, a funcţionat în această şcoală. Din  1882 devine obligatoriu, prin regulament, portul popular pentru învăţători. Vara ei purtau pălărie neagră, cămaşă lungă până la genunchi, învăţătoarele tot camaşă lungă, maramă, iar domnişoarele purtau, în plus, o insignă.

În 1883 frecventau şcoala 33 de băieţi (din 70 înscrişi). Şcoala era acoperită cu şindrilă, formată din două încăperi. Una dintre ele avea dimensiunile de 9x4 metri şi funcţiona pentru cursurile elevilor, iar cealaltă, de 5x3 metri, avea un dublu rol, atât ca locuinţă pentru învăţător, cât şi cancelarie. Curtea avea  240 m² şi era împrejmuită cu gard din lemn. Şcoala era aşezată în faţa bisericii, lipită de localul primăriei de atunci. În sala de clasă erau câteva bănci lungi din lemn, în ele încăpând copiii dintr-o clasă. Spre sud de şcoală se întindea o poiană mare, vecină cu curtea bisericii, unde se ţinea hora în zilele de sărbătoare. În această perioadă s-au remarcat învăţătorii Chiriliu Pretorianu şi Mihail Florescu din Dobroteşti. Între anii 1896-1898 se construiesc localurile vechi ale actualelor şcoli din Brastavăţu şi Cruşovu. După 1900, au funcţionat Dumitru C. Costeanu (director), preotul Spiridon Ionescu, Alex Voinescu, Andrei Nicolaescu, Elena Voinescu, Ion Popescu Scheianu (director şi revizor şcolar), Ion Mateescu, Ştefan Tudorănescu, Maria Demetrescu, Gheorghe Predeţeanu, Tudose Predeţeanu, Toma Rădulescu (mort la 6 sept. 1916 la Orlat). Din anul 1919 ia fiinţă şcoala de fete, care a funcţionat la început în localul unei foste cârciumi, având ca director pe Maria Predeţeanu, iar ca învăţătoare, pe Gheorghiţa Predeţeanu, Lucia Cruşoveanu, Preoteasa Elena, Dorina Mihală, Elisabeta Diaconu, Teodora Pecingine. În anul 1924 şcoala avea câte două clase de băieţi, respective fete, ce lucrau în două schimburi. Cu toate că acum se trece la învăţământul obligatoriu de 7 clase, foarte puţini absolveau (22 de elevi în anul 1933, dintr-un total de 200). În perioada 1941-1944 se construiesc noi localuri de şcoală, atât la Brastavăţu, cât şi la Cruşovu. După cel de-al doilea război mondial, găsim un colectiv de învăţători şi profesori format din: Predeţeanu Gheorghe, Ion Mateescu, Predeţeanu Tudose, Berbescu Varvara, Alexandru Predeţeanu, Tonu Ioan, Scutelnicu Elena, Simionescu Maria, Pascal Ioana, Popescu Xenia, Tupa Aspasia.

Creşterea efectivelor şcolare a impus construirea, în 1964, a unei şcoli la Vişina Gară, a două săli de clasă, la Cruşovu şi a 4 săli de clasă la Brastavăţu. Ultimul corp de clădiri, cel cu etaj, s-a finalizat în anul 1990. Recent a fost construită o modern sală de sport şi a fost inaugurat un centru de documentare şi informare. Numărul de elevi cel mai mare a fost în perioada 1970-1990 (peste 800 numai la şcoala din Brastavăţu). În perioada 1982-1990 Şcoala Brastavăţu avea învăţământ de 10 clase, iar apoi, până în anul 2007, învăţământ complementar sau profesional, cu profil agricol la început,apoi textil şi de construcţii.Grădiniţa a fost şi ea inclusă în şcoală după anul 1990.

În prezent, Școala Gimnazială Brastavățu funcționează cu nivelurile de învățământ preșcolar, cu o grupă mică, una mijlocie și una mare, primar și gimnazial, cu două clase pe fiecare serie, având ca structură Grădinița cu Program Normal Crușovu, cu o grupă combinată de preșcolari. Cea mai mare problemă este scăderea efectivelor de copii, care la începutul anului școlar 2018-2019 totalizau 370 de preșcolari și elevi.

O preocupare deosebită în present este implementarea proiectului de reabilitare a școlii, constând în reparații, dotarea cu mobilier școlar nou, încălzire centrală și instalații sanitare interioare, urmărindu-se încadrarea în normele de protecție civilă și cele igienico-sanitare în vigoare.

Dintre directorii şi directorii adjuncţi ai şcolii din ultimii 50 de ani, se pot aminti: Petre Pandelescu, Lucian Cojocăreanu, Valeriu Stavăr, Nicolae Cojocaru, Viorel Popescu, Nicolae Gherghina, Gheorghe Cojocaru, Constantin Bojica, Constanța Bojica, Alexandru Barbălată la Brastavăţu, iar la Cruşovu: Ion Andreescu, Alexandru Predeţeanu, Ileana Flămânzeanu, Ion Grădinaru, Gheorghe Baidac, Georgica Chera, Constantin Stamin, Luminiţa Staicu, Floricica Butoi.